Medicina psihosomatică

În momentul în care medicul caută să înţeleagă bolnavul din faţa lui, cu ansamblul suferinelor şi particularităţilor sale de mentalitate şi mod de viaţă, medicul respectiv deschide poarta psihosomaticii.

Psihosomatica ar fi deci o modalitate de a înţelege şi a trata omul bolnav de pe poziţia unui medic de familie cu studii suplimentare în domeniul psihologiei, psihiatriei, sociologiei şi chiar al teologiei. Pentru că medicina psihosomatică abordează complex pacientul, nu numai ca un „caz de boală”, şi îl tratează complex, recomandând nu numai tratament medicamentos, ci şi adecvarea alimentaţiei la nevoile reale ale organismului fiecărui pacient concret, îmbunătăţirea mentalităţii prin psihoterapie, ameliorarea stilului de viaţă, de obicei – prin creşterea ponderei mişcării şi prin reducerea timpului petrecut în faţa televizorului şi chiar a computerului.

Majoritatea oamenilor se mişcă prea puţin, beau prea puţină apă, mănâncă prea gras şi prea sărat, uneori şi prea dulce. Optimizarea stilului de viaţă şi de alimentare se poate face „în general”, pe baze statistice (şi se greşeşte puţin în acest caz, care seamănă cu situaţia „confecţiilor de fabrică”) sau se poate face „concret, pe caz”. Dacă, de pildă, recomandarea de a ţine regim de slăbit este „o recomandare valabilă din aprilie pînă în octombrie”, iarna curele de slăbit punând în pericol sănătatea, recomandarea de a merge pe jos câte 2 ore zilnic, pentru conservarea veşnică a sănătăţii se poate nuanţa individual foarte mult, fie reducând plimbarea la o oră pe zi, fie eliminând-o în zilele cu ploaie, sau în cele în care temperatura atmosferică scade sub 0°C etc.

De-a lungul timpului, diferiţi autori au stabilit anumite adevăruri în domeniu, cum ar fi: „fiecare individ este o unitate psihosomatică”, pe de-o parte, iar pe de altă parte, au dat diferite orientări, „direcţii”, medicinii psihosomatice. Unii insistă asupra emoţiilor şi stresului, ca fiind cele mai importante elemente perturbatoare ale sănătăţii, alţii – asupra factorilor psihosociali etc. În realitate, emoţiile şi stresul, într-o democraţie reală, sunt foarte importante pentru 10-20% din populaţie. În caz de dictatură, de tiranie acest procentaj urcă la 70-80%. Deci, circumstanţele în care trăim sunt mai importante decât par la prima vedere, dacă nu reflectăm serios asupra lor. În medicina psihosomatică, depistarea tuturor cauzelor are importanţă numai în vederea stabilirii corecte a tratamentului.

Sunt cazuri în care o anumită simptomatologie neplăcută se instalează numai în anumite împrejurări. Este un caz tipic de boală psihosomatică. Este clasic aici, ca exemplu, cazul unei tinere femei care, când o ridica în braţe pe fiica în vârstă de 6 luni a surorii sale, avea mari dureri de spinare, iar când căra găleţi cu apă şi saci cu alimente, nu simţea nici o durere. Explicaţia: durerile de spinare erau echivalentul durerilor psihice, că ea nu avea încă urmaşi.

Pe de altă parte, când o anumită durere de la coloana vertebrală, sau de la umăr, sau şold, deci nu neapărat neurologică, durează constant, fără pauză, mai mult de 6 luni, locul de pe scoarţa cerebrală unde se simte acestă durere, nu mai poate fi „dezactivat”, durerea rămânând şi dacă se amputează membrul inferior la nivelul căruia durea iniţial călcâiul. Desigur, sunt uneori cazuri în cere o vindecare completă nu este posibilă. Dar orice ameliorare , în orice suferinţă, este o mai mică sau mai mare victorie. A şti cum anume să umbli cu beteşugurile tale, ca să te deranjeze din ce în ce mai puţin, până la un anumit punct poţi reuşi şi singur, din instinct şi din ce-ai mai auzit de pe la alţii. Dar maximum, optimum nu poate fi realizat decât asistat de specialist.

Un punct fierbinte al problemei îl constituie cronicizarea şi complicarea suferinţei psihosomatice cu o depresie. Manifestarea psihosomatică, atunci când este tratată de ortoped sau de internist ca boală strict somatică, nu se vindecă. Şi, în asemenea circumstanţe, e normal ca pacientul să devină depresiv. În această situaţie, specialistul are uneorri de tratat două maladii: suferinţa psihosomatică şi, în plus – depresia. Nu sunt însă rare cazurile când această depresie se împleteşte într-o singură entitate cu afecţiunea psihosomatică iniţială. Uneori, pentru obţinerea vindecării, este necesară, pe lângă tratamentul medicamentos, şi psihoterapia.

Dr. Mihai Neagu
Medic primar psihiatru
Doctor în ştiinţe medicale